Agenda dei poeti 2013

28 luglio 2013

LU MASARICOI

Ci lu ndacqua lupetrusinu,
ci fu ndacqua lu masaricoi meu
ci nun ci suntu jeu?
Parcè fiju meu ma ndutta cquai?
Stia tanta bbona a casa mea!
Ci lu ndacqua lu petrusinu,
ci lu ndacqua lu masaricoi meu
ci nun ci suntu jeu?
Cigghè tristu stu postu, fiju meu!
Te scurisce lu core.
E' meju cu mori.
Sine. E' meju cu mori,
ca cu stai sattata acquai.
De li cristiani sattati
“nel soggiorno” ciujeddhri cunta,
ciujeddhri muscia,
ciujeddhri se cotula.
Ci se apre la porta ca trase acquai
Pare ca se disciatane:
azzane la capu,
pare ca se vvampane;
ddumane l’uecchi.
Poi li stufane,
e calane la capu.
Ci lu ndacqua lu petrusinu,
ci lu ndacqua lu masaricoi meu
ci nun ci suntu jeu?
L’autra sira sta mangiavane
cu la bavaglia e la capu su lu piattu,
e ‘na cristiana s’a misa a chiangire.
Critava e chiangia.
Te turcia lu core cu la senti.
Quiddra de costi a mie,
ritia e nde ffacia lu cabbu.
Nn’autra, istruita, critau:
-Vergogna! Non si deride
una persona che soffre!-
Ci lu ndacqua lu petrusinu,
ci lu ndacqua lu masaricoi meu.
Ci nun ci suntu jeu?
Me dicisti: -Stai tranquilla, mamma,
ti porto in una casa di riposo-
Ma quista nun è casa, fiju meu,
e lu riposu è chiantu.
Cquai nun chiange chiui ciujeddhri.
Nun nde coddha mancu cu chiangimu.
S’è stufata, la luce.
Se nda sciuta, la vita.
Ci lu ndacqua lu petrusinu,
ci lu ndacqua lu masaricoi meu.
Ci nun ci sun tu jeu?


Silvana Mottura - Lecco